„Majoritatea dintre noi ne petrecem viața căutând admirație, în timp ce murim de foame după recunoaștere. Ne șlefuim rolurile pe care le jucăm, […] acumulăm realizări și distincții și ne întrebăm de ce totuși ne simțim goi pe dinăuntru. Răspunsul e că ne adresăm stratului greșit. Aplicăm un pansament de admirație pe o rană de recunoaștere și nu va ține niciodată.”
„Ștefan Dărăbuș este unul dintre cei mai buni oameni pe care îi poți cunoaște într-o viață. Zeci de mii de copii nevăzuți, neascultați, neiubiți din România au primit, prin el, șansa de a fi văzuți, ascultați și, în definitiv, iubiți. Tocmai de aceea cartea aceasta începe cu un copil abandonat în fața unei oglinzi și ajunge, după câteva sute de pagini, la copilul ascuns în fiecare dintre noi.”
Poți avea rezultate, statut și aprecierea celorlalți, fără să simți că ai făcut vreodată suficient. „Goana după validare” explorează această contradicție: laudele aduc o mulțumire trecătoare, succesul devine repede o nouă obligație, iar următoarea confirmare pare mereu mai importantă decât cea primită deja. În spatele efortului de a demonstra se ascunde aceeași întrebare: „Cât valorez dacă nimeni nu observă ce fac?”
Ștefan Dărăbuș îmbină psihologia atașamentului și explicațiile neurobiologice cu experiența a aproape trei decenii alături de copii instituționalizați. Poveștile construite din experiențe reale se întâlnesc cu propriile mărturisiri despre ambiție, realizări și nevoia de recunoaștere. Autorul nu analizează doar căutarea aprobării la ceilalți, ci o recunoaște inclusiv în el însuși.
Cartea urmărește cum ajungem să ne măsurăm prin funcție, bani, aparențe sau reacțiile celor din jur. Explică legătura dintre rușine și perfecționism, sentimentul de impostură în ciuda reușitelor și presiunea de a răspunde permanent așteptărilor. Arată și cum propriile nevoi de confirmare pot influența felul în care ne apreciem colegii, ne alegem relațiile și ne evaluăm copiii.
Prin 17 forme de validare, 8 principii parentale și 5 piloni ai suveranității validării, descoperi ce fel de recunoaștere cauți, de ce unele confirmări nu îți răspund nevoilor și cum să construiești o relație mai stabilă cu propria valoare. Înveți să deosebești aprecierea care te susține de aprobarea pentru care îți sacrifici alegerile și limitele.
Să te bucuri când ești apreciat, fără să te consideri mai puțin valoros când nu ești.
„Goana după validare”, de Ștefan Dărăbuș, dezvăluie de ce ajungi să-ți măsori valoarea prin reacțiile altora. „Validarea”, de Caroline Fleck, îți oferă opt abilități pentru conversații în care oamenii se simt ascultați, fără să le dai mereu dreptate. Împreună, te ajută să schimbi două dialoguri esențiale: cel cu oamenii din viața ta și cel pe care îl porți cu tine.
Rezultatul e ceea ce voi numi Audiția Eternă. Fenomenul prin care adulți maturi, competenți, inteligenți, continuă să performeze pentru aprobarea părinților, mult după ce au căpătat puterea, resursele și capacitatea de a se autovalida. Am întâlnit odată, la Londra, un chirurg respectat, care mi-a spus, aproape în șoaptă, că a ales chirurgia pentru că tatăl său a fost măcelar. „Toată viața lui a tranșat carne”, mi-a spus. „M-am gândit că, dacă operez oameni, dacă îi salvez, poate o să spună că e mândru de mine.” Tatăl lui murise de 11 ani. Chirurgul încă aștepta.