Adunni s-a născut într-un sat nigerian unde ziua începe devreme, cu tropotul copitelor și apa rece a
râului unde sunt spălate hainele. Fetele adorm târziu, pe rogojini, visând cu ochii deschiși la o
viață pe care nu o vor trăi niciodată. Încă de la paisprezece ani, Adunni a fost promisă unui bărbat
în vârstă, cu două alte soții.
În Fata cu glas de leoaică povestea unei fete nedreptățite devine răcnetul unei generații pe
fundalul unei Nigerii cu multe guri și puține urechi. Descoperă mărturia lui Adunni, căreia nu i s-a
dat niciodată șansa de a fi elevă, ci doar țap ispășitor.
Fata care și-a găsit vocea începe școala. Poate atinge cu vârful degetelor tot ce i s-a refuzat: o sală de clasă, un manual nou, un cămin liniștit în care nimeni nu o mai reduce la nimic. Dar exact când simte că și-a câștigat libertatea, este acuzată de crimă și dusă înapoi în satul unde fetele ca ea nu au nici chip, nici cuvânt, nici cale de scăpare. Într-o celulă supraaglomerată, Adunni ascultă tot ce nu s-a spus despre ce înseamnă să fii fată acolo unde lumea nu te recunoaște ca ființă întreagă. Și din acea așteptare, din acea mocnire, din acea rușine care nu îi aparține, se naște ceva nou. Un glas de leoaică străbate coridoarele tribunalului improvizat, într-un roman răvășitor despre dreptate și furia de a fi văzută, dar nu auzită.
„Dragi fete, am găsit povestea de care nu vă veți despărți anul acesta. Povestea de care aveți
nevoie în
momentele în care aveți impresia că nu vă ascultă nimeni, că lumea vă vrea reduse la tăcere sau, pur
și
simplu, nu vă găsiți vocea. Eroina cărții, inspirată din viața autoarei, se naște în sărăcie lucie,
rămâne fără mamă, tatăl, depășit de situație, o retrage de la școală, o mărită cu un bărbat mult mai
în
vârstă, care are deja două soții. În toată această tragedie vie, fetița nu uită cuvintele mamei:
„Dacă
înveți, poți trece peste orice”. Trebuie să citești această carte ca să vezi cum o fată căreia
nimeni
nu-i dă nicio șansă, își dă singură marea șansă a vieții.”
– Mihai Morar
Fata care și-a găsit vocea te invită să faci cunoștință cu Adunni, singura fiică a unui tată sărac, care a rămas nu de mult fără mamă și a fost promisă unui bărbat în vârstă. În ochii bărbaților nemiloși, Adunni valorează patru capre, doi saci cu orez, câteva găini de rasă și cinci mii de naira. Iar când o tragedie lovește noua sa familie, Adunni este vândută de cel pe care îl consideră un salvator ca servitoare pentru o familie înstărită. Va reuși ea să lupte pentru visul ei de a avea acces la o educație care să-i permită să plece undeva, departe de tot ce o ține în loc? Rămâne de văzut…
Mame care au crescut în absența propriului trup. Femei care au spus „nu” atunci când n-aveau voie să deschidă gura. În acest pachet de romane — Paznicul de noapte, câștigător al Premiului Pulitzer, și cele două bestselleruri internaționale despre Adunni, fata din Nigeria care învață să spună ce i s-a făcut — e istoria lor. O istorie reală, dar scrisă abia acum. Aceste romane nu sunt unite de durere, ci de precizia cu care înregistrează absențele femeilor — de pe hărți, din legi, din memorie. Sunt femeile care au existat fără să fie recunoscute, care au muncit fără să fie plătite, care au fost pedepsite fără să fie judecate. Poveștile astea sunt tot ce a rămas în picioare după ce lumea a încercat, de fiecare dată, să le șteargă.