Înapoi în site
Un tiv descusut, un material ars cu fierul de călcat, orice greșeală le putea aduce moartea celor 25 de croitorese din atelierul de modă înființat în interiorul lagărului Auschwitz-Birkenau. Însă fiecare rochie reușită însemna o nouă șansă la viață și o nouă șansă de a-și croi drumul spre libertate.
„Croitoria se metamorfozează din ceva de suprafață într-un mijloc de a supraviețui, într-o modalitate de a te face util și folositor și de a spune tare că «vreau să supraviețuiesc, contez ca OM!»... Scena în care, iarna, o țărancă lasă șosetele în mod intenționat să-i cadă, pentru ca o deținută desculță să le ia, să le încalțe, să le folosească, vorbește mai tare decât o mie de fapte rele!”
prefață de
Maia Morgenstern
actriță
O cronică plină de emoție a destinelor femeilor care și-au croit drumul spre supraviețuire în timpul Holocaustului, creând ținute sclipitoare într-un atelier de modă inedit înființat chiar în inima întunecată a unuia dintre cele mai temute lagăre ale morții.
În timpul Holocaustului, 25 de tinere închise în temutul lagăr de concentrare Auschwitz-Birkenau – majoritatea femei și fete de origine evreiască – au fost selectate pentru a croi, într-un salon de modă special, haine extravagante pentru femeile din elita nazistă. Toate sperau că această muncă le va ține departe de camerele de gazare.
Atelierul de creație – care purta numele de Atelierul de croitorie de lux – a fost înființat de Hedwig Höss, soția comandantului lagărului, și patronat de soțiile ofițerilor și gardienilor SS. Aici, croitoresele au produs haine de calitate pentru toate evenimentele SS de la Auschwitz, dar și pentru doamnele din înalta societate a Berlinului nazist.
Inspirată din surse diverse – inclusiv din interviuri cu singura croitoreasă rămasă încă în viață –, cartea dedicată croitoreselor de la Auschwitz urmărește destinele acestor femei curajoase. Legăturile familiale și cele de prietenie care le-au unit le-au ajutat nu doar să facă față persecuțiilor zilnice, ci și să facă planuri de rezistență în interiorul lagărului.
Istoricul Lucy Adlington a întrețesut experiențele remarcabile ale croitoreselor și politicile naziste de jaf și exploatare, expunând astfel toată lăcomia, cruzimea și ipocrizia celui de-Al Treilea Reich și oferind cititorilor o perspectivă proaspătă asupra unui capitol mai puțin cunoscut al celui de-al Doilea Război Mondial și al Holocaustului.
„ În timp ce acele coseau și mașinile de cusut huruiau, ele făceau planuri de rezistență sau chiar de evadare. Această carte este povestea lor.”
- Lucy Adlington (Autoare)
„Toate știau și recunoșteau sentimentul contradictoriu pe care îl ai atunci când umărul vecinei este singurul de pe pământ pe care te poți sprijini, dar, în același timp, vrei să rămâi în viață, chiar dacă prietena ta e aleasă să meargă la moarte.”
- Hunya Volkman (Supraviețuitoare)
„Este greu de înțeles de ce soarta m-a ales pe mine să fiu ultima. Au fost multe femei mai tinere decât mine. Mă bucur astăzi că pot împărtăși altora tot ce știu despre acest timp și loc blestemat.”
– Bracha Kohut, născută Berkovič (Supraviețuitoare)
Rezina a ajuns la Auschwitz venind din nordul Transilvaniei, la sfârșitul lunii mai 1944. A fost tatuată cu numărul A18151 și pusă la muncă forțată. Rezina a avut o legătură oarecum secretă cu Atelierul de croitorie de lux. De fapt, era introdusă pe furiș în Stabsgebäude, noaptea, de către un gardian neamț.
Acest ofițer – numele nu îi este cunoscut – își alesese ca amantă o frumoasă deținută unguroaică blondă, pe nume Lilly. Nu cunoaștem sentimentele lui Lilly față de ofițer; nu a avut de ales. A făcut ce trebuia să facă pentru a supraviețui. Acest ofițer SS își dorea ca „prietena” lui să fie bine îmbrăcată, așa că, după o zi lungă de muncă în aer liber, Rezina a trebuit să-și petreacă nopțile croind haine special pentru Lilly. A croit și a cusut o garderobă completă, de la bluze și rochii la paltoane lungi și grele, totul în secret, în atelier. Ca recompensă, ofițerul o ducea în bucătăria SS-ului și îi dădea mâncare.
Rezina împărțea apoi această recompensă cu cele douăsprezece rude care dormeau în același pat de lemn în baraca lor de la Birkenau, printre care două surori, mama și mătușile ei. Acțiunile Rezinei le-a ajutat pe toate să nu moară de foame. Încă o dată, croitoria salva vieți.
Lucy Adlington poate fi considerată un istoric al modei pasionat de scris și literatură, sau o scriitoare pasionată de istoria modei. Până acum, autoarea de origine britanică, a scris mai multe romane de succes inspirate de evenimente istorice, dintre care amintim: The Red Ribbon, Summerland, The Diary of Pelly-D, The Glittering Eye și Night Witches, cât și o carte de non-ficțiune dedicată femeilor extraordinare care au cusut haine pentru elita nazistă în lagărul de la Auschwitz. Cărțile sale au fost apreciate de presa de specialitate și de scriitori precum Heather Morris, autoarea romanului Tatuatorul de la Auschwitz.
