Înapoi în site 
Părintele Cleopa de la Sihăstria a fost un om simplu de la sat, devenit mare părinte al neamului românesc. Salvat de la moarte în fragedă pruncie de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Cleopa a trăit o viață jertfelnică, dedicându-se întru totul răspândirii luminii dumnezeiești către sufletele încercate. A fost păstor de oi înainte de a deveni păstor de suflete, iar cuvintele sale blânde și aprinse de credință l-au transformat într-unul dintre cei mai apreciați duhovnici români. Învățăturile sale au adus nespusă mângâiere celor apăsați de durere, amintindu-le că nicio noapte nu e prea adâncă acolo unde arde rugăciunea.
Rugăciunile Sfântului Cuvios Cleopa
în format .pdf
Adunate ca niște mărgăritare de lumină, ele poartă binecuvântarea celor ce s-au rugat cu lacrimi. În ele se află taină, har și alinare pentru cel ce crede. Primește-le ca pe un dar din cer, spre mângâierea sufletului și întărirea credinței.
„Un monument al rezistenței culturale a Bisericii Ortodoxe la toată «iama» de ideologii ce i-au mușcat liniștea și topit în lacrimi privegherea. Am recitit cu bucurie predicile din care am văzut hrănindu-se soboarele de maici de la Tismana ori chiliile sihastre ale pustnicilor, ochii ageri în căutare ai seminariștilor ori privirea, de-acum critică, a tinerilor preoți. Am revăzut lacrima de bucurie din ochii lor. Emoția citirii unui text scris după rostirea cuminte și plină de Har a unui Sfânt!”
S-a născut la 10 aprilie 1912, în Sulița, Botoșani, purtând din pruncie semnul dumnezeiesc al sfințeniei: a fost salvat de la moarte de însăși Preacurata Fecioară Maria. De tânăr, s-a așezat sub aripa rugăciunii, ucenic al părintelui Paisie Olaru, și la doar 17 ani a intrat în obștea Sihăstriei. A trăit în post și smerenie, păstorind oi și suflete, deprinzând tăcerea sfinților. Prigonit de comuniști, s-a ascuns în munți, viețuind în colibe și rugându-se necontenit pentru lume. Revenit la mănăstire, a devenit lumină pentru mii de credincioși. În 2025, Biserica l-a încununat între sfinți, sub numele de Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, izvor de har peste neam.
„Părintele Cleopa avea discernământul să vorbească după măsura oamenilor, de la cei mai învățați la cei care nu știau deloc carte. Întotdeauna avea răbdare, dar avea și multă înțelepciune. Exista curăția asta sufletească care îl apropia de Dumnezeu.”
Din codrii Sihăstriei și până la Athos, Adevărata pace a inimii dezvăluie istoria unui suflet ales, care a atins cerul și inimile a mii de credincioși. Iubit de semenii săi, dar prigonit de regimul politic al vremii, Părintele Cleopa a fost alungat din coliba sa, găsindu-și altarul în munți. Acolo, în singurătate și taină, el s-a rugat necontenit, simplitatea omului și taina sfințeniei împletindu-se ca două aripi ale aceleiași iubiri. Astăzi, cuvintele sale nu mai răsună doar în mănăstiri, ci în inimile celor ce-l cheamă cu credință. Învățăturile sale de o frumusețe rară rămân dovada vie că Dumnezeu se descoperă celor smeriți, iar sfințenia nu moare, ci înflorește din veac în veac.
Cuvintele a doi sfinți mult-iubiți curăță mintea de îndoială, adună inima risipită și o întorc spre lumină. În ele se simte suflul iubirii dumnezeiești care unește, vindecă și dă sens fiecărei suferințe omenești, ca o binecuvântare revărsată peste lume.
Un pachet pentru cei care cred că Dumnezeu nu locuiește doar în biserici, ci și în frunza care se pleacă, în roua dimineții și în inima omului care își iubește aproapele. În locul unde pământul și cerul se ating, vei simți mirosul ierburilor sfinte și adierea rugăciunilor care nu pier niciodată.
„Doamne, ce dar frumos ne-ai trimis! Pentru asemenea oameni ne-a ținut Dumnezeu și tot ei sunt rugătorii noștri, păcătoșii! Mulțumim, Doamne pentru înțelepciunea Sfinției Sale!”
- Beatrice
„Fără Părintele Cleopa păsările cântă în pustiu. El ne-a lăsat atâtea comori și învățături de trăire duhovnicească, încât fiecare suflet care le ascultă se luminează. Cuvintele lui nu se uită, ci rămân ca niște semințe sfinte, care încolțesc în inimile celor ce caută pacea, iubirea și adevărul lui Dumnezeu.”
– Adriana
„Tatăl meu, la 56 de ani astăzi, își amintește cu claritate de întâlnirea cu Părintele Cleopa. Pe atunci, la mănăstire nu se putea rămâne peste noapte fără aprobare, dar el a ajuns acolo cu o recunoștință tăcută, ca un gând de mulțumire că intrase, în sfârșit, la Drept, după trei încercări. Când Părintele Cleopa și-a pus mâna pe capul lui pentru binecuvântare, a simțit ceva ce nu și-a putut explica niciodată - o liniște puternică, o ușurare cum nu a mai simțit nicicând de atunci.”
– Larisa
Cuvintele a doi sfinți mult-iubiți curăță mintea de îndoială, adună inima risipită și o întorc spre lumină. În ele se simte suflul iubirii dumnezeiești care unește, vindecă și dă sens fiecărei suferințe omenești, ca o binecuvântare revărsată peste lume.
„Smerenia fără fapte bune a mântuit pe mulți, dar faptele bune fără smerenie pe foarte mulți i-au pierdut și i-au depărtat de la Dumnezeu. De aceea, la toată fapta bună pe care o lucrăm, să ne cercetăm cugetul și să vedem pentru ce o facem. Dacă o lucrăm pentru slava lui Dumnezeu și spre mântuirea sufletelor noastre, atunci să avem nădejde că ne va fi de folos. Iar dacă vom vedea în mintea noastră alte scopuri pentru care ne silim la acea faptă bună, atunci să știm că o lucrăm spre osândă și nu spre mântuire.”
