Părintele Constantin Galeriu, „Predicatorul de foc”, și-a dăruit viața oamenilor fără să păstreze nimic pentru sine. Cuvântul lui a mângâiat generații întregi și a rămas viu în toți cei care l-au ascultat. Nepotul său, Părintele Cristian Galeriu, a crescut sub îndrumarea lui și slujește acum la același altar, la Biserica Sfântul Silvestru din București.El a strâns în această carte înțelepciunea moștenită, pentru tine, cel ținut treaz noaptea de algoritmi și trezit dimineața de griji. Între paginile ei, inima ta se adună acasă, la Dumnezeu, iar povara grea pe care o porți rămâne la ușă. Așa ajunge dragostea bunicului, prin nepot, până la tine.
„Conflictele, crizele economice, nedreptatea, catastrofele, presiunea rețelelor sociale și apariția inteligenței artificiale pot crea impresia că lumea își pierde temeliile. În fața lor, întrebarea credinței devine inevitabilă: cum mai poate omul să creadă atunci când realitatea pare să contrazică bunătatea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu?”
– Pr. Cristian Galeriu
„Un Părinte cu multă, multă educație și cu mult, mult bun simț. Un om care a făcut toate școlile înalte din Grecia, și apoi în Occidentul european, pentru a se întoarce la simplitatea din predica bunicului.”
Omul de azi are alte repere decât bunicii lui. Algoritmul îi spune ce să vadă, like-urile îi spun cât valorează, iar inteligența artificială îi răspunde la orice întrebare. Toate îi dau o siguranță clădită pe nisip, care rezistă doar până la prima furtună. Părintele Cristian Galeriu crește trei copii în lumea aceasta și ascultă de ani de zile, la spovedanie, ce îi apasă pe oameni. Cu vorbe simple, el îl ajută pe cititor să deosebească ce îl ține cu adevărat în picioare de ce îl ține doar ocupat. Pas cu pas, dimineața începe din nou cu o rugăciune, înaintea primei notificări. Iar omul care știe pe Cine se sprijină privește viitorul fără să-i tremure inima.
Sufletul omului de azi seamănă cu un copil care s-a jucat prea mult pe uliță și a uitat drumul spre casă. Copilul acesta are nevoie de un glas care să-l strige pe nume și de o mână care să-l ducă acasă. Glasul se aude în cartea nepotului Părintelui Galeriu, ca vorba dulce a bunicului care te-a crescut. Mâna o întinde Maica Domnului, în cartea de la Athos, ca o mamă care și-a așteptat copilul toată ziua la poartă.Părintele Pimen îl cinstește cu emoție pe bătrânul Galeriu, care și-a ținut ușa deschisă pentru oricine voia să se întoarcă la Dumnezeu. Împreună, ei s-au îngrijit ca sufletul obosit să ajungă, într-un final, acasă.
Părintele Cristian Galeriu(n. 1972, Bacău)
este preot la Biserica Sfântul Silvestru din București, același lăcaș de cult în care bunicul său, părintele Constantin Galeriu, a slujit din 1974 până în 2003. A absolvit Seminarul Teologic Ortodox din București, a studiat teologia la Universitatea Aristotel din Tesalonic și la Institutul Saint-Serge din Paris, iar în 2006 a devenit doctor în patrologie, cu o teză despre Sfântul Maxim Mărturisitorul. Hirotonit preot în 2007, este căsătorit și tată a trei copii. Teolog cu formație patristică și duhovnic apropiat de oameni, vorbește despre credință pe înțelesul omului de azi, rămânând fidel moștenirii duhovnicești a bunicului său.