PRIMELE 500 DE COMENZI
CU AUTOGRAF
Cum ajunge un copil rrom, dintr-o mahala bucureșteană, la cea mai prestigioasă școală de muzică din lume iar mai apoi pe scene cu 150 de instrumentiști sau în studioul lui Hans Zimmer?
Ce valoare are talentul în fața demonilor interiori și ce faci când visul împlinit te lasă mai gol decât te-a găsit? Damian Drăghici, unul dintre cei mai complecși artiști de la noi, își spune pentru prima dată povestea de viață impresionantă, fără perdea și concesii.
Este mărturia fără precedent a unui artist legendar și, totodată, o sursă de curaj pentru oricine simte că drumul către visul lui este prea lung sau prea greu.
„Vine o clipă când nici pasiunea nu te mai salvează, nici succesul, nici performanța, nici aplauzele. Vine o clipă când
nu te mai regăsești 
și trebuie să ai curajul să recunoști asta. Eu l-am avut, chiar dacă a însemnat, pentru o vreme, să dispar din propria mea poveste.
Cartea aceasta e
întoarcerea 
la mine.”
este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați muzicieni români. Provine dintr-o familie cu o moștenire muzicală neîntreruptă de cel puțin șapte generații. A început să studieze țambalul la vârsta de 3 ani și a urcat pentru prima dată pe scenă la 11 ani.
A studiat muzica la Berklee College of Music din Boston. A contribuit la albumul câștigător de Grammy Winter Solstice și, la doar 31 de ani, a susținut concertul istoric Damian’s Fire la București, unde a fost acompaniat de 150 de instrumentiști.
A condus, timp de 20 de ani, proiectul muzical Damian & Brothers, promovând cultura romă prin muzică și dans. Astăzi, își continuă parcursul muzical explorând teritorii noi – de la cele mai experimentale zone până la autenticitatea lăutărească. În paralel, moderează un podcast de succes, urmărit de sute de mii de oameni, și inspiră publicul prin discursurile sale ca speaker motivațional și transformațional.
Te învață cum să îți descoperi talentul ascuns și să îți găsești timp pentru pasiunile tale.
Te ajută să scapi de sindromul impostorului la muncă și să nu te simți nelalocul tău nicăieri.
Te ajută să mergi mai departe după un eșec sau o traumă.
Este un pansamnet pentru copilul interior care s-a simțit întotdeauna ignorat sau înjosit.
Părintele
Constantin Necula
„Damian nu e un personaj ușor de primit în inimă. Impetuos și fragil deopotrivă, nu renunță la nimic din ceea ce îl definește. Pentru mine, paginile în care își descrie copilăria și idolii ce-i alcătuiesc livada din Teii dintâi mi se par de pus pe rană pentru zeci de generații de copii condamnați la un viitor fără orizont."
„Fără să înțeleg mereu limpede; am încercat să fiu util prin muzică. Bineînțeles, la început, muzica a fost supraviețuire. Apoi a fost ambiție. Apoi a fost carieră. Dar, mai târziu, a devenit și slujire. Un fel de a da înapoi. Un fel de a spune: uite, asta am primit, asta am dus prin lume, asta pot să pun pe masă. Dacă te ajută, ia. Dacă te mișcă, primește. Dacă îți amintește de tine, atunci poate că n-am cântat degeaba.”
„Îl ascult pe Damian în podcast de doi ani și credeam că am o imagine destul de clară despre el. Cartea m-a lăsat fără cuvinte. Am descoperit un cu totul alt om: vulnerabil, cu depresii și adicții despre care nu vorbește în niciun interviu, cu îndoieli, eșecuri și momente de prăbușire. Este cea mai onestă carte românească pe care am citit-o în ultimii ani.”
– Doinița
„Damian Drăghici are darul de a spune și cele mai întunecate lucruri cu o lumină autoironică, uneori absolut hilară. E o carte cu o memorie a detaliului și un haz greu de egalat.”
– Marina
„Nu mă așteptam să fiu atât de mișcată. Damian Drăghici scrie cu o sinceritate care taie respirația. Nu cosmetizează nimic, nu se ascunde după realizările lui, nu se cruță deloc. Sunt pagini la care am plâns și pagini la care am rămas privind în gol minute întregi.”
– Valeria
