Teoria interpersonala a psihiatriei. Aplicatii practice si noi directii

Tulburările psihice reprezintă doar un dezechilibru în chimia cerebrală? După Harry S. Sullivan, supranumit Psihiatrul Americii, relațiile interpersonale joacă un rol esențial în dezvoltarea psihică normală și disfuncțională. Volumul de față cuprinde prelegerile pe care Sullivan le-a susținut în cadrul Universității din Washington în 1948, reprezentând ultima formulare completă a concepției sale despre psihiatrie. Acestea prezintă o abordare psihiatrică atent structurată, ce urmărește etapele de dezvoltare ale unei persoane din copilăria mică până la vârsta adultă, marcând legăturile complexe dintre tiparele interpersonale inadecvate sau inoportune și tulburarea psihică apărută mai târziu în viață. Sullivan propune o abordare ce are în centru tiparele dinamice de interacțiune a căror apariție poate fi observată în câmpul interpersonal creat între terapeut și pacient. Specialiștii și cititorii interesați de psihiatrie, psihoterapie și psihologia comunicării interpersonale vor putea găsi în această carte una dintre teoriile care au marcat evoluția psihiatriei și care, prin concepția despre câmpul interpersonal, este de actualitate pentru studiile din științele sociale contemporane.

Harry Stack Sullivan a fost profesor de psihiatrie și a condus Washington School of Psychiatry la Washington University. Prin prelegerile ținute la Chesnut Lodge a influențat numeroase generații de specialiști din domeniul sănătății mentale. A fondat Institutul William Alanson White împreună cu Erich Fromm, Karen Horney, Eric H. Erickson, Clara Thompson și Frieda Fromm-Reichmann. A scris numeroase articole și cărți despre psihiatria socială, geneza tulburărilor psihice și efectul relațiilor interpersonale asupra formării personalității.

Astfel, așa cum psihobiologia caută să studieze ființa umană individuală și așa cum antropologia culturală, care a adus o mare contribuție la psihologia socială, caută să studieze moștenirea socială ce transpare din comportamentul concertat al oamenilor care formează un grup, psihiatria — și știința convergentă, psihologia socială — caută să studieze procesele interpersonale condiționate biologic și cultural, dar sui generis, care au loc în situațiile interpersonale la care participă, prin profesia sa, psihiatrul observator - H.S. Sullivan

Știința generală a psihiatriei îmi pare să acopere cam același domeniu cu cel care este studiat de către psihologia socială, întrucât psihiatria științifică trebuie definită ca studiul relațiilor interpersonale, iar acest fapt solicită, în cele din urmă, utilizarea unui tip de cadru conceptual pe care îl numim acum teoria câmpului. Dintr-o astfel de perspectivă, personalitatea este privită ca fiind ipotetică. Ceea ce poate fi studiat este tiparul de procese care caracterizează interacțiunea personalităților în cadrul situațiilor recurente specifice sau a câmpurilor care îl „includ" pe observato - . H.S. Sullivan