Mostenitoarea focului. Seria Tronul de clestar - Vol.3

Mostenitoarea focului este volumul al III-lea din seria Tronul de clestar

Celaena Sardothien si-a negat harul magic vreme de zece ani. Acum, singura ei dorinta este sa razbune moartea prietenei ei Nehemia, iar regele din Adarlan este principalul vinovat. pentru a-si duce la indeplinire planul, Celaena, mostenitoarea de foc a unui regat distrus, va calatori in Wendlyn, un tinut indepartat in care magia inca mai dainuieste. Va reusi oare temuta asasina sa isi accepte mostenirea nemuritoare, invingandu-si teama de necunoscut? Pana unde va fi ea dispusa sa mearga pentru a-si indeplini promisiunea facuta Nehemiei?

Fragment din roman:

"Ar fi fost o greseala sa-l consideri tanar - la fel cum ar fi fost gresit sa-l consideri orice altceva in afara de razboinic, chiar si fara spada prinsa in curele pe spate si periculoasele cutite pe care le avea pe ambele parti. Barbatul se misca cu o gratie si o siguranta letale, scrutand aleea de parca s-ar fi aflat pe un camp de lupta. 

Celaena simti plaseaua pumnalului calda in mana ei, si isi potrivi postura, surprinsa sa simta... teama - suficient cat sa indeparteze ceata groasa care ii invaluise simturile in ultimele saptamani. 

Razboinicul Fae umbla mandru pe alee, cu cizmele sale din piele pana la genunchi, care nu faceau zgomot pe caldaram. Unii dintre pierde-vara se facura mici, dand indarat; altii se napustira spre strazile insorite, spre intrari la intamplare, oriunde numai sa scape de privirea lui provocatoare. 

Celaena stiu inainte ca ochii lui ageri sa-i intalneasca pe ai ei ca se afla acolo pentru ea si stia si cine il trimisese. 

Intinse mana dupa Ochiul Elenei, speriata sa descopere ca bijuteria nu mai era la gatul ei. I-o daduse lui Chaol - singura protectie pe care i-o putea asigura la plecare. Probabil ca el o aruncase de indata ce isi daduse seama care era adevarul. Atunci, el ar fi putut sa se intoarca la binecuvantarea de a-i fi ei dusman. Poate ca ii spusese si lui Dorian si aveau sa fie amandoi in siguranta. 

Inainte de a ceda instinctului de a o zbughi inapoi pe burlan, pana pe acoperis, analiza planul pe care il abandonase. Oare vreun zeu isi amintise de existenta ei si se hotarase sa-i arunce un os de ros? Trebuia sa o vada pe Maeve. 

Ei bine, iata unul dintre razboinicii de elita ai lui Maeve. Pregatit. Asteptand. 

Si, dupa temperamentul rauvoitor care emana dinspre el, nu pe deplin fericit in legatura cu asta. 

Aleea continua sa ramana la fel de tacuta ca un mormant in timp ce razboinicul Fae o studia. Narile lui se dilatara delicat, de parca el... 

Ii adulmecase mirosul. 

Celaena avu o mica satisfactie stiind ca mirosea ingrozitor, insa el nu acel miros il descifra. Nu, era mirosul care o marca pe ea ca fiind ea - mirosul descendentei ei, al sangelui ei si al cui era ea. Iar daca el ii rostea numele in fata acelor oameni... atunci ea ar fi stiut ca Galan Ashryver avea sa vina in galop acasa. Paznicii aveau sa intre in alerta maxima, iar asta nu facea parte din planul ei. 

Ticalosul parea dispus sa faca un asemenea lucru, doar pentru a demonstra cine detinea comanda. Asa ca isi aduna energia cat de bine putu si porni spre el, incercand sa-si aminteasca ce ar fi putut sa faca in urma cu cateva luni, inainte ca lumea sa se duca naibii. 

- Imi pare bine ca ne-am intalnit, prietene, toarse ea. Ma bucur, intr-adevar. 

Ea nu lua in seama chipurile socate din jurul lor, concentrandu-se sa-l evalueze. Atacatorul statea linistit, asa cum numai un nemuritor putea sa o faca. Probabil ca ii auzea, probabil ca putea mirosi toate sentimentele care ii cuprindeau. N-avea cum sa-l prosteasca bravand, nici intr-o mie de ani. Probabil ca el traise deja un mileniu. Poate ca nici nu putea sa-l invinga. Ea era Celaena Sardothien, insa el era un razboinic Fae si, dupa cate se parea, facea asta de ceva timp. 

Ea se opri la cativa metri de el. In numele zeilor, era urias. "