Gradina cu lavanda

Coasta de Azur, 1998: in sudul scaldat in soare al Frantei, Emilie de la Martinieres, ultima din familia de aristocrati cu acelasi nume, mosteneste casa in care s-a nascut, de fapt un castel minunat, inconjurat de vii. Dar proprietatea este grevata de datorii uriase – iar secretele pe care le ascunde sunt la fel de mari...

Paris, 1944: o tanara functionara britanica, Constance Carruthers, este trimisa sub acoperire la Paris, intr-o operatiune a serviciilor secrete britanice care are loc in punctul culminant al ocupatiei naziste. Despartita de contactele ei din cadrul Rezistentei, Constance ajunge din greseala la o familie de vaza care, pe de o parte, are legaturi puternice cu armata germana, iar pe de alta, comploteaza pentru eliberarea Frantei. Dar intr-un oras plin de colaborationisti si rebeli, cea mai dificila decizie a lui Constance va fi sa-si dea seama cui ii poate incredinta dragostea ei.

Emilie descopera ce s-a intamplat cu familia ei in timpul razboiului si faptul ca exista o conexiune mult mai stransa cu Constance decat ar fi crezut, iar castelul insusi ii poate dezvalui informatiile de care are nevoie ca sa-si afle trecutul, prezentul si viitorul.

Acest roman, plin de intriga si pasiune, va este oferit de una dintre cele mai apreciate povestitoare ale zilelor noastre.

Iata o carte care te prinde in mreje. Riley este talentata si se bucura de fiecare data cand poate descrie detaliile vietii aristocratice sau pitorescul zonelor rurale... Eroinele din Gradina cu lavanda se lupta sa fie stapane pe situatii pe care aparent nu le pot controla, dar aceasta este o trasatura comuna tuturor eroinelor lui Riley. Este o poveste despre secrete de familie, spionaj pe timp de razboi si modul in care se pierde si se castiga loialitatea, o poveste perfecta pentru cei care apreciaza fictiunea istorica. - Booklist

Fragment din volumul "Gradina cu lavanda" de Lucinda Riley:

"Avionul a aterizat gratios pe un camp, dirijat de lumina lanternelor pe care le fluturau niste maini invizibile de la sol. Pilotul s-a intors catre ei si le-a dat unda verde sa coboare.

- Totul pare in ordine. La revedere, doamnelor si domnilor. Mult noroc, le-a spus, in momentul in care au coborat in iarba.

- Bienvenue, le-a urat un barbat, urcand in fuga pe scara avionului, cu un pachet in mana.

L-a azvarlit inauntru, a inchis usa si a venit repede sa-si cunoasca noii recruti.

Avionul s-a pus in miscare, pregatindu-se de calatoria spre casa. Connie l-a urmarit cu invidie, regretand ca n-avea curajul fuga dupa el, sa urce si sa-si urmeze inima inapoi in Anglia.

- Urmati-ma, le-a zis barbatul. Repede! Acum cateva minute trecut un camion nemtesc. E posibil ca nemtii sa fi auzit cand ati aterizat.

Cei trei agenti, condusi de calauza, au traversat campul in graba, cu James la urma. Era o noapte frumoasa, senina si calda, iar masura ce Connie alerga, peisajul necunoscut ii trezea senzatii familiare. Franta isi pastra mireasma dintotdeauna: aerul uscat, parfumat cu arome de pin, atat de diferit de atmosfera umeda a satelor englezesti. Era inconfundabil. 

In cele din urma, calauza a deschis usa unei cabane de lemn dintr-o padure deasa. Inauntru, pe podea, erau intinse saltele de paie cu paturi pe ele. Intr-un colt se afla o plita pe gaz, pe care calauza a aprins-o numaidecat cu un chibrit.

- Trebuie sa ramanem aici pana maine-dimineata, cand se incheie ora stingerii. Dupa aceea va conducem la gara din Vieux-Briollay care e la douazeci de minute de mers cu bicicleta de aici, de unde fiecare isi vede de drumul lui. Faceti-va comozi pe cat posibil. Puneti uniformele de zbor in colt. O sa le lasati aici, le-a zis barbatul. Intre timp, ma duc sa fac o cafea.

Connie si cei doi colegi de drum s-au dezechipat. Ea nu-l mai vazuse niciodata pe cel de-al doilea barbat. S-au asezat pe saltele, iar calauza le-a intins cate o cana emailata plina cu cafea.

- Din pacate n-avem lapte, a spus el. Stiu ca voua, englezilor, asa va place.

Connie ii era recunoscatoare pentru lichidul aromat si negru; era obisnuita cu taria lui.

- Ma cheama Stefan, i-a informat calauza. Fiind singura femeie, banuiesc ca tu esti „Levantica", Madame.

- Eu sunt „Intrusul", s-a prezentat James.

- “Realistul”, a spus si barbatul necunoscut.

- In numele Frantei, va urez bun-venit. Avem nevoie disperata de agenti britanici instruiti, le-a zis Stefan. Multi dintre colegii nostri, mai ales cei din Paris, au fost arestati in ultimele zile. Nu stim inca nimic despre soarta lor, dar banuim ca exista un tradator printre ei, altfel nu se explica descinderile atat de eficiente ale Gestapoului. Singurul sfat pe care vi-l pot da e sa nu aveti incredere in nimeni.”