„Picături mici de ploaie mi se prind în gene şi mă lupt cu mine să nu clipesc. Nu vreau să pierd niciun detaliu. Ochii lui sclipesc în întuneric şi buzele îi tremură. Respiraţia îi se accelerează, devenind mai puternică decât a mea. Îşi lipeşte nasul de părul meu ud şi inspiră adânc. Palmele îi călătoresc pe braţele mele. Urcă uşor de la degete, apropiindu-se de umeri, apoi de claviculă şi de gât. Simt atingerea degetelor lui ca impulsuri electrice ce îmi străbat tot corpul. Îmi ia faţa în palme şi mă priveşte adânc. Respiraţia mi se opreşte.
Sentimente necunoscute se joacă în inima mea, iar mintea e departe undeva, nu are niciun cuvânt de spus.
Răsuflarea îi călătoreşte nestingherită pe chipul meu. Inimile noastre bat în tandem ca o simfonie echilibrată. Buzele lui pline coboară atât de aproape de pielea mea, încă îi simt respiraţia fierbinte cum usucă particulele de ploaie captive în pori. Tremur de teama că mă va săruta şi de îngrijorarea că n-o va face. Cerul însuşi îmi picură dorinţă în suflet. Clipesc şi inspir adânc în anticiparea momentului.
Mâinile lui mă cuprind puternic şi se înfăşoară în jurul taliei mele. Mă lipesc din nou de el, lăsându-mă să îi ascult ritmul inimii.
Expiră adânc şi buzele i se lipesc fierbinte de fruntea mea rece. Sărutul lui îmi dezbracă mintea, toate gândurile mele pline de dorinţă stau goale în faţa lui. Nu mai am secrete sau sentimente asuprite. Sunt eu mai mult decât oricând. Inima îmi aleargă liberă prin piept savurând fiorii care o răsfaţă.
Prind rădăcini precum copacii care mă înconjoară. Rădăcini ce mă leagă pentru vecie de braţele lui, de nori şi stele, de mirosul de ploaie şi răşină. Inspir sentimentele din aerul ud. Devenim doi copaci cu rădăcini îmbrăţişate. Rădăcinile lui pătrund adânc în inima mea, dându-i viaţă, făcând-o să bată din nou.”
