„– Dar să ştiţi că ajută să păşiţi din când în când şi în emisfera stângă. Pentru că, dacă tot vă identificaţi cu eul vostru separat, aveţi ocazia să conştientizaţi că nu există time management, ci doar I management. Nu puteţi gestiona timpul propriu-zis, aşa cum vi se spune la cursuri. Nu puteţi nici să-l lungiţi, nici să-l comprimaţi, nici să-l daţi altora. Puteţi să vă gestionaţi doar pe voi înşivă, alegerile pe care le faceţi şi motivaţiile care vă mână-n luptă. De ce amânaţi şi întârziaţi lucruri? Oho, sunt atâtea motive posibile! Poate dintr-un perfecţionism care ajunge să vă paralizeze. Poate din anxietate, din teama de a vă asuma rezultatele. Poate pentru că, de fapt, nici nu vă place jobul vostru sau nu mai credeţi în el. Nu zic despre voi, zic la modul general. Dacă fiecare om s-ar analiza, ar încerca să se înţeleagă mai bine şi ar fi mai cinstit cu sine însuşi, nu ar exista probleme de management al timpului!
Eram în mijlocul unei îmbrăţişări de grup, în care toată lumea promitea să planifice mai bine şi să încerce să se sprijine reciproc, când uşa s-a deschis şi prin ea s-a iţit capul unei asistente confuze.
– Vă rog să mă scuzaţi de întrerupere, dar… ăăă… a venit poliţia.
Până să mă dezmeticesc, am fost escortată la secţia de poliţie, unde mi s-a adus la cunoştinţă (sau la conştiinţă, ha ha!) că o fostă clientă, mai precis Diana, depusese plângere împotriva mea pentru sechestrare, rele tratamente, ameninţări, fraudă, înşelătorie şi cam toate infracţiunile existente, mai puţin detonarea unei bombe nucleare şi găurirea stratului de ozon. Mda, nu prea puteam să o condamn. În plus, amprentele mele erau pe partea metalică a cătuşelor roz – şi pe cheiţă. Am recunoscut tot şi m-am resemnat, aşteptând ca lucrurile să-şi urmeze calea naturală. Crede-mă, Alina, nu mai aveam putere să mă opun şi, de altfel, eram convinsă că mi se cuveneau toate astea cu vârf şi îndesat.”
